 |
|
 |
|
Luana
Data inscrierii: 28/Feb/2007 Mesaje: 9
|
|
 |
|
 |
|
Trimis: 28/02/2007 16:16 Titlul subiectului: |
|
|
Eu aveam vreo 13 ani cand m-am indragostit întâia data. Culmea, nici nu-mi punem problema ca as fi indragostita! Stiu doar ca eram un fel de umbra a baiatului pe care il admiram in taina. Ba chiar am avut si cateva clipe de mare fericire. Imi amintesc de cel in care m-a invitat la petrecerea de ziua lui, desi acolo nu prea m-a bagat in seama. La alta petrecere, m-a invitat la un dans, considerat de mine apogeul multumirii de sine. Am fost la aceeasi scoala generala (el cu un an mai mare) si se intampla deseori sa facem drumul impreuna. Pura intamplare, desigur, dar pentru mine asta insemna ajutor de la destin. Douazeci de minute in apropierea lui, ce bucurie!
Apoi el a intrat la liceu si un an de zile drumurile spre sau dinspre scoala au fost tare reci si plictisitoare. Anul urmator am facut si eu pasul cel mai mare spre adolescenta: am inceput liceul. Ghiciti care. Acelasi liceu, evident!!! Ce sperante mi-am facut! Deja stiam mai bine de unde vine acel fior atunci cand il vad pe marele el. Dar... tronc! Dezamagire totala. Relatia dintre noi n-a fost mai departe de ,,salut, ce faci, cum e proful ala etc". El isi facuse prietena. au fost tot liceul impreuna si eu muream de gelozie!!! Doar in primii doi ani, caci intr-a unspea m-am indragostit din nou si mi-au trecut si dor si nervi si gelozie, dar asta e alta poveste... de iubire (?).
Partea cea mai draguta: peste ceva ani, m-am trezit colega de facultate cu prietena primii mele iubiri. De fapt, cu fosta, caci relatia lor se incheiase. Si i-am spus cat de geloasa am fost pe ea si am ras si ne-am amuzat de numeroase ori pe aceasta tema. Iar noi doua, in facultate, ne-am inteles foarte-foarte bine. |
|